România nu ni se întâmplă. O facem și noi. În fiecare zi.
Un articol ceva mai lung decât cele pe care le public de obicei. Cu premeditare. Dacă ai venit pentru trei fraze, o concluzie și următorul scroll, s-ar putea să te dezamăgesc. Textul acesta este mai lung pentru că încerc să explic ceva ce nu încape într-un slogan: de ce există blogul acesta, ce încerc să fac aici, ce fel de Românie mi-aș dori și de ce cred că, înainte să cerem permanent ceva de la ceilalți, avem și noi câteva întrebări de pus în fața oglinzii. Nu este program politic. Nu este doctrină. Nu este nici încercarea unui anonim de pe internet de a vă explica vouă cum trebuie trăită viața. Doamne ferește. Abia reușesc să mă lămuresc pe mine. Este mai degrabă contractul meu cu cititorul. Ce cred. De ce scriu. Cum încerc să judec lucrurile. Unde vreau să ajung. Și ce nu sunt dispus să sacrific pe drum. Poate vei fi de acord cu jumătate. Poate cu nimic. Foarte bine. Dar dacă ajungi până la capăt, măcar vei ști exact cine vorbește de partea cealaltă a ecranului. Sunt Ionel Balica....