Călin Georgescu și „dosarul politic”: eu de ce n-am unul?

Ionel Balica cu dosarul „Dosar politic? Ce spun faptele?” – articol despre Călin Georgescu și DIICOT

 

Călin Georgescu beneficiază de prezumția de nevinovăție. Punct.

Nu „aproape nevinovat”, nu „probabil vinovat”. Până când o instanță decide definitiv altceva, este nevinovat.

Dar după ce Tribunalul București a respins cererea DIICOT de arestare preventivă și l-a plasat sub control judiciar, Georgescu a venit cu o formulă pe care România a mai auzit-o:

„Sunt dosare instrumentate politic.” (euronews.ro)

Și aici apare problema mea. Nu cu nevinovăția lui. Cu expresia.

Dosar politic. Bun. Dar faptele?

DIICOT susține că, începând din 2021, trei persoane — doi cetățeni români și un cetățean italian — ar fi construit un mecanism prin care unui om de afaceri i s-ar fi promis accesul la o finanțare externă.

Omul spune că a transferat în total 1,1 milioane de euro, iar finanțarea nu s-a mai realizat.

Sunt acuzații. Trebuie probate. Georgescu le poate combate. Instanța va decide. (digi24.ro)

Dar dacă răspunsul este pur și simplu „dosar politic”, eu tot rămân cu niște întrebări. Au existat transferurile? Au existat documentele? Cine a primit banii? Unde au ajuns? Cine ce a promis?

Pentru că eticheta „politic” nu șterge un transfer bancar, dacă transferul există. Și nici nu transformă automat o acuzație în adevăr.

Tocmai de aceea avem anchetă.

Eu de ce n-am un „dosar politic”?

Recunosc: întrebarea este obraznică. Dar o pun.

Eu scriu despre politicieni, îi critic, trimit articole parlamentarilor și instituțiilor. Probabil mai și deranjez.

Și totuși nu m-am trezit cu DIICOT la ușă pentru o presupusă înșelăciune de un milion de euro. Nici Popescu de la etajul trei.

Asta demonstrează că Georgescu este vinovat? Nu.

Ar fi o prostie să spun asta.

Dar demonstrează că simplul fapt că ești politician sau incomod politic nu răspunde la întrebarea privind faptele concrete.

Știți vorba aia: nu iese fum fără foc. Nici măcar asta nu este suficient pentru mine.

Poate exista și alarmă falsă. Dar când vezi fum, verifici de unde vine.

Nu scoți bateria din detector și declari detectorul „politic”.

Dar aici am și eu o problemă cu DIICOT: de ce acum?

Plângerea lui Răzvan Leu este din ianuarie 2024.

Informațiile despre ea au apărut public în decembrie 2024.

La 1 septembrie 2025, DIICOT confirma oficial că există un dosar penal in rem pentru înșelăciune și constituirea unui grup infracțional organizat.

Perchezițiile au venit abia pe 21 septembrie 2026. (digi24.ro)

Adică au trecut aproximativ doi ani și opt luni de la plângere.

Și eu vreau să știu: De ce?

Dacă acuzațiile erau atât de grave, de ce această desfășurare abia acum? A fost Călin Georgescu audiat anterior în acest dosar? Au stat procurorii cu dosarul în sertar? Sau au strâns probe tot acest timp?

Patru țări. Aici lucrurile se complică

Dosarul nu pare să fie strict românesc.

DIICOT spune că presupusul grup includea și un cetățean italian și că activitatea s-ar fi desfășurat în principal în România, dar și în Marea Britanie. (digi24.ro)

Surse judiciare citate de AGERPRES spun că procurorii au cerut informații din Letonia, Italia, Marea Britanie și Elveția. 

Asta ar putea explica o parte din durată.

Urmărirea banilor, documentelor și persoanelor prin mai multe jurisdicții nu se face într-o după-amiază.

Dar „ar putea” nu este răspunsul.

De aceea am solicitat DIICOT clarificări privind cronologia dosarului, actele efectuate între plângerea din 2024 și perchezițiile din 2026, cooperarea cu autoritățile străine și dacă Georgescu a fost audiat anterior în această cauză.

Până la momentul publicării acestui articol nu am primit un răspuns.

Dacă DIICOT răspunde, voi actualiza articolul și voi publica explicațiile instituției.

Și încă ceva: sintagma juridică „în formă continuată” se referă la modul în care procurorii califică presupusele fapte. Nu înseamnă că Georgescu ar fi fost supravegheat continuu timp de doi ani.

„Dosar politic” — parcă am mai auzit asta

Adrian Năstase

Adrian Năstase vorbea public despre „dosarele mele politice” și publica în 2011 chiar un text intitulat „În sfârșit, e clar: sunt dosare politice!”. (adriannastase.ro)

A fost ulterior condamnat definitiv la doi ani de închisoare în „Trofeul Calității” și la patru ani în „Zambaccian”. (agerpres.ro)

Liviu Dragnea

Dragnea spunea despre dosarul referendumului:

„Este un dosar 100% politic.” (hotnews.ro)

În 2016, Înalta Curte l-a condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare în acel dosar. (hudoc.echr.coe.int)

Paul al României

Condamnat definitiv în România la trei ani și patru luni, Paul al României susține și acum în Franța că este persecutat, iar apărarea sa descrie dosarul drept politic. (agerpres.ro)

Și Victor Ponta, ca să nu aleg doar exemplele convenabile

Victor Ponta a numit dosarul „Ponta-Blair” un caz „de școală” de dosar politic.

Numai că acel dosar a fost clasat.

Iar în Turceni-Rovinari, Ponta a fost achitat definitiv. (agerpres.ro)

Exact aici este cheia.

„Dosar penal” nu înseamnă automat vinovăție. Dar nici „dosar politic” nu înseamnă automat nevinovăție.

Unele acuzații rezistă. Altele cad.

Diferența ar trebui să o facă probele.

Și apoi vine „dictatura” din România, văzută de la Moscova

Presa rusă a relatat amplu cazul Georgescu, inclusiv prin materiale care au reluat ideea de „dictatură în Europa” și „tiranie în România”. (digi24.ro)

Numai că în această „tiranie” s-a întâmplat ceva curios.

DIICOT a cerut arestarea lui Georgescu. Un judecător a spus: Nu.

L-a pus sub control judiciar.

DIICOT a contestat decizia. (mediafax.ro)

Adică procurorul cere, judecătorul poate refuza, iar apărarea poate contesta.

Cam incomodă dictatura asta.

Și atunci mi-am amintit de „înțelepciunea rusească”

Călin Georgescu spunea în 2021:

„Șansa României este înțelepciunea rusească.” (romania.europalibera.org)

Coincidență sau nu, zilele acestea avem și un exemplu foarte concret de „justiție” din Rusia.

Mihail Antonovici, 57 de ani, a fost condamnat de un tribunal militar rus la opt ani într-o colonie cu regim strict.

În dosarul său privind finanțarea terorismului, printre elementele invocate de anchetatori s-au aflat 130 de „stele” plătite pe Telegram, în valoare totală de aproximativ 3 euro. El a fost acuzat și de transmiterea unor informații privind întreruperea internetului mobil.

Procesul s-a desfășurat cu ușile închise. (digi24.ro)

Și Rusia ne vorbește despre tiranie în România.

Aici recunosc că mă pierd.

Nu cer condamnarea lui Georgescu. Cer răspunsuri.

Călin Georgescu poate fi nevinovat. Dosarul poate cădea.

Dacă probele nu susțin acuzațiile, să cadă.

Dar să cadă pe probe.

La fel, dacă acuzațiile rezistă, să reziste pe probe.

Nu pe simpatii. Nu pe antipatii. Nu pe „îmi place Georgescu”. Nu pe „nu-mi place Georgescu”. Și nici pe formula universală: „Dosar politic.”

Eu vreau două răspunsuri. De la Călin Georgescu: ce s-a întâmplat concret cu faptele și banii despre care vorbește dosarul? De la DIICOT: de ce au trecut aproape doi ani și opt luni de la plângere până la percheziții și ce ați făcut în acest interval?

Restul este zgomot.

Iar dacă România este „dictatură” pentru că un judecător poate refuza arestarea cerută de procurori, atunci chiar sunt curios: cum numim sistemul în care un proces militar cu ușile închise se termină cu opt ani de colonie cu regim strict, într-un dosar în care apar și trei euro trimiși pe Telegram?

Poate de aici ar trebui să începem discuția despre „înțelepciunea rusească”.

Notă de transparență

La 25 septembrie 2026 am solicitat DIICOT clarificări privind cronologia anchetei și cooperarea judiciară internațională din acest dosar.

La momentul publicării articolului nu primisem un răspuns.

Dacă DIICOT transmite clarificările solicitate, articolul va fi actualizat, iar răspunsul instituției va fi publicat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

România nu ni se întâmplă. O facem și noi. În fiecare zi.

Cea mai profitabilă meserie din România? Politica

Drept la replică: din turnul de fildeș la firul ierbii. Știm ce vrem de la școală. Dar știm dacă se întâmplă?